Într-o dup-amiază complet aleatoare eram în vizită la părinți. Ei încă locuiesc în apartamentul în care eu am copilărit și din când în când am răgaz să scotocesc prin bibliotecă unde am păstrat o sumedenie de artifacte: caiete din clasele primare, cărțile copilăriei și alte suveniruri care doar în ochii mei au adevărata lor valoare.

Am regăsit atunci și albumele foto ale familiei. Când răsfoiești pozele tale din copilărie îți amintești că înainte de internet, pozele se făceau cu alt rost. Erau mărturii ale trecerii timpului, monumentalizau evenimente speciale și te raportai la ele cu o nostalgie pe care astăzi n-o mai trăim dând scroll pe smartphone. Am văzut în dup-amiaza aia poze cu părinții mei pe care nu le mai văzusem niciodată și am înțeles pe pielea mea (goosebumps!) valoarea pozelor tipărite.